COMUNIÚNE, comuniuni, s. f. 1. Legătură puternică, unire strânsă. 2. (Bis.) Împărtășanie, euharistie. [Pr.: -ni-u-] – Din fr. communion, lat. communio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMUNIÚNE s.f. 1. Legătură, unire trainică, strânsă. 2. (Bis.) Momentul împărtășaniei; primirea împărtășaniei. [< lat.bis. communio, cf. fr. communion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMUNIÚNE s. f. 1. legătură trainică, unire strânsă. 2. euharistie. (<fr. communion, lat. communio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
comuniúne s. f. → uniune
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COMUNIÚNE ~i f. Legătură trainică între oameni; coeziune internă durabilă. [Sil. -ni-u-] /<fr. communion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink