COMUTATÓR, comutatoare, s. n. Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției lui; întrerupător, șaltăr. – Din fr. commutateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMUTATÓR s.n. Dispozitiv pentru inversarea sensului unui curent electric sau pentru schimbarea unui sistem de conexiuni prin altul; întrerupător; șaltăr. [Pl. -oare (s.m.) -ori. / < fr. commutateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMUTATÓR s. n. dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei de curent electric ori pentru modificarea succesivă a conexiunilor mai multor circuite; întrerupător; șaltăr. (<fr. commutateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMUTATÓR s. v. întrerupător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
comutatór (întrerupător) s. n., pl. comutatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
comutatór n., pl. oare (d. comut). Aparat de schimbat direcțiunea curenților electricĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMUTATÓR ~oáre n. 1) Dispozitiv care permite comutarea unui circuit electric sau a conexiunilor între circuite; întrerupător. ~ automat. 2) Stație de telefoane care face legătură între numerele ce se află în cadrul ei. /<fr. commutateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMUTATÓR (‹ fr.) s. n. Dispozitiv electromecanic sau electronic care poate realiza operația de comutare (1). ◊ C. electronic = aparat electronic care permite observarea independentă a două curbe pe ecranul unui osciloscop catodic cu un singur fascicul de electroni.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink