Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CÓMĂ1, come, s. f. Pierdere totală prelungită a cunoștinței, a sensibilității și motricității, asemănătoare cu un somn adânc, provocată de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli. ♦ (Impr.) Agonie. ◊ (Arg., loc. adj. și adv.) De comă = extraordinar, nemaipomenit. – Din fr. coma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÓMĂ2, come, s. f. 1. Cel mai mic interval muzical, greu perceptibil pentru auz; semn folosit pentru a indica în muzica instrumentală frazarea, iar în muzica vocală locurile unde se respira. 2. (Germanism, reg.) Virgulă. – Din germ. Komma, fr. comma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÓMĂ1 s.f. Stare letargică de pierdere a cunoștinței, a sensibilității și a posibilității de mișcare, produsă de o hemoragie cerebrală, de diabet, de uremie etc.; agonie. [< fr. coma, cf. gr. koma – somn profund].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÓMĂ2 s.f. 1. A noua parte dintr-un sunet, care este cea mai mică diviziune a tonului perceptibilă cu urechea; semn care indică (în muzica instrumentală) frazele și (în muzica vocală) locurile unde se respiră. 2. (Rar) Virgulă. [< it. coma, germ. Komma, cf. gr. komma – fragment de frază].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÓMĂ1 s. f. stare letargică de pierdere totală a cunoștinței, a sensibilității și posibilității de mișcare, produsă de o hemoragie cerebrală, diabet, uremie etc. (
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÓMĂ2 s. f. (muz.) 1. interval greu perceptibil, între două note enarmonice. 2. semn care indică (în muzica instrumentală) frazele și (în muzica vocală) locurile unde se respiră. (
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÓMĂ s. v. agonie, virgulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cómă (cóme), s. f.1. Virgulă, semn ortografic. – 2. Pierdere totală, prelungită a cunoștinței, somn letargic. Lat. comma (sec. XIX), și germ. Komma (sensul 1), fr. coma (sensul 2). Sensul 1 este înv.Der. comatos, adj., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cómă (med., muz.) s. f., g.-d. art. cómei; pl. cóme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) cómă f. (vgr. kôma, kómatos). Med. Somn letargic, ca aproape de moarte.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) cómă f., pl. e (vgr. kómma, tăĭetură, virgulă, d. kópto, taĭ). Gram. Vechĭ. Virgulă. Muz. Interval inapreciabil pentru ureche între o notă cu diez și nota următoare cu bemol.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÓMĂ1 ~e f. Pierdere a cunoștinței în timpul unei boli grave, provocată de o reprimare a funcțiilor sistemului nervos central. ~ diabetică. ~ apoplectică.A fi în ~ a fi în agonie. [G.-D. comei] /<fr. coma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÓMĂ2 ~e f. muz. Cel mai mic interval muzical perceput de auz. /<germ. Komma, fr. comma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMĂ PUNCTÁTĂ s. v. punct și virgulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)