CONABÍU, -ÍE, conabii, adj. Roșu-închis, de culoarea vișinei coapte; vișiniu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare vișinie. – Din tc. kunebi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONABÍU adj. v. purpuriu, vișiniu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conabíu (conabíe), adj. – Roșu închis, stacojiu. Tc. kunabi, din arab. ’unnabi „de culoarea unui fruct roșu” (Iogu, GS, V, 181). Este greșită explicația lui Șeineanu, II, 149, bazată pe tc. kunebi „de cînepă” și acceptată de DAR.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
conabíu adj. m., f. conabíe; pl. m. și f. conabíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conabíu s. n., art. conabíul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conabíŭ și cunabíŭ, -íe adj. (turc. kunabi, kunebi, de cînepă [pin [!] aluz. la coaja semințeĭ], d. kunab, kuneb, ar. kunneb, cînepă. V. cînepă). Roș vișiniŭ saŭ ca sfecla: un țăran cu fața conabie ca sfecla (Delv.). S. n., pl. urĭ. O substanță granuloasă care colorează conabiŭ. – Și cănăbiŭ. V. cînépĭŭ, pătlăginiŭ, sanghin.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink