CONCÉDIU, concedii, s. n. Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă și a presta munca, primind pentru tot acest interval remunerația bănească cuvenită. Concediu de odihnă. Concediu medical. [Var.: (înv.) congédiu s. n.] – Cf. fr. congé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCÉDIU s. n. interval de timp în care angajații sunt scutiți, în temeiul legii, de a presta muncă. (<concedia, după fr. congé)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONCÉDIU s. 1. (Transilv. și Maram.) săbășag, (înv.) s********e. (Are un ~ de o lună.) 2. vacanță. (Unde pleci în ~?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
concédiu s. n. [-diu pron. -dĩu], art. concédiul; pl. concédii, art. concédiile (sil. -di-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONCÉDIU ~i n. Perioadă de timp în care salariații sunt scutiți în mod legal de muncă, fiind remunerați în mod corespunzător. ~ de odihnă. ~ medical. [Sil. -ce-diu] /<fr. congé
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
concediéz, concédiŭ, V. congediez, congediŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
congédiŭ n. (d. fr. congé, vfr. congié și verbu congédier, a congedia, d. lat. commeatus, congediŭ militar [de unde s´a făcut comiatu, comjé, apoĭ congé], d. meare, a merge. V. im-per-mea-bil). Permisiune de a lipsi: congediŭ de o lună, ĭaŭ, cer congediŭ pe o lună. Liberare din serviciŭ. – Fals concediŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink