CONCÉNTRIC, -Ă, concentrici, -ce, adj. (Despre două sau mai multe cercuri, linii curbe etc.) Care au același centru. – Din fr. concentrique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCÉNTRIC adj. (Despre cercuri, curbe etc.) Care au un centru comun. [Cf. fr. concentrique, it. concentrico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCÉNTRIC, -Ă adj. 1. dispus circular în jurul unei părți centrale comune; (despre cercuri, curbe etc.) care au un centru comun. 2. (despre predarea cunoștințelor) organizat în cercuri din ce în ce mai largi, completând și extinzând sfera cu fiecare ciclu școlar. (<fr. concentrique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Concentric ≠ excentric
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
concéntric adj. m., pl. concéntrici; f. sg. concéntrică, pl. concéntrice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
concéntric, -ă adj. (con- și centru; fr. concentrique). Se zice despre cercurile saŭ curbele care au acelașĭ centru. Adv. În mod concentric.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONCÉNTRIC ~că (~ci, ~ce) Care au centrul comun. /<fr. concentrique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink