Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CONCESIÚNE, concesiuni, s. f. Convenție prin care o persoană (fizică sau juridică) dobândește dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului, în schimbul unor beneficii care revin acestuia din urmă. ♦ Bunurile care formează obiectul acestei convenții. [Pr.: -si-u-] – Din fr. concession, lat. concessio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCESIÚNE s.f. 1. Drept de a exploata un bun, o întreprindere etc. acordat de un stat unui alt stat sau unor întreprinderi străine; (p. ext.) obiectul unei astfel de exploatări. 2. Concesie. [Cf. fr. concession, lat. concessio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCESIÚNE s. f. convenție prin care o persoană fizică sau juridică obține dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului; drept de exploatare a unui bun obștesc, a unei întreprinderi etc. acordat de un guvern unor persoane particulare. ◊ obiectul material al unei asemenea exploatări. (<fr. concession, lat. concessio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
concesiúne (drept de exploatare) s. f. → cesiune
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
concesiúne f. (lat. concéssio, -ónis. V. purced). Acordarea unuĭ privilegiŭ, unuĭ drept: a obținea [!] concesiunea unuĭ drum de fer [!]. Lucru acordat într´o discusiune [!], într´o contestațiune. – Și -ésie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONCESIÚNE ~i f. Contract prin care unei persoane (fizice sau juridice) i se acordă dreptul de a exploata diferite servicii publice sau bunuri ale statului. [G.-D. concesiunii; Sil. -si-u-] /<fr. concession, lat. concessio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONCESLÚNE s. (JUR.) (înv.) credință. (Are ~ unei mine.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)
*** new 2019 todo.ad.all ***