CONCESÍV, -Ă, concesivi, -e adj. Care face concesii; îngăduitor. ◊ Propoziție concesivă = propoziție subordonată care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza. Conjuncție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. – Din fr. concessif, lat. concessivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCESÍV, -Ă adj. Care face concesii; îngăduitor. ◊ Propoziție concesivă (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza; conjuncție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. [Cf. fr. concessif, lat. concessivus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCESÍV, -Ă adj. care face concesii; îngăduitor. ◊ complement circumstanțial ~ = complement care exprimă concesia sau faptul care ar fi trebuit să împiedice realizarea unei acțiuni; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care corespunde unui complement circumstanțial concesiv; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. (<fr. concessif, lat. concessivus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONCESÍV adj. indulgent, îngăduitor, tolerant, (înv.) răbdător. (Ești prea ~!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
concesív adj. m., pl. concesívi; f. sg. concesívă, pl. concesíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONCESÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de concesie; propriu concesiei. ◊ Propoziție ~ă propoziție subordonată care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza. /<fr. concessif, lat. concessivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink