CONCETĂȚEÁN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. – Con1 + cetățean (după fr. concitoyen).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCETĂȚEÁN, -Ă s.m. și f. Cetățean al unui stat considerat în raport cu ceilalți cetățeni; compatriot. ♦ Cetățean al unui oraș considerat în raport cu ceilalți cetățeni ai aceluiași oraș; concitadin. [< con- + cetățean, după fr. concitoyen].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCETĂȚEÁN, -Ă s. m. f. cetățean al unui stat, al unui oraș, considerat în raport cu ceilalți cetățeni. (după fr. concitoyen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONCETĂȚEÁN s. v. compatriot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
concetățeán s. m., pl. concetățéni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
concetățeán, -că s. (con și cetățean, d. fr. concitoyen). Care e din acelașĭ oraș orĭ sat cu altu.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONCETĂȚEÁN ~eánă (~éni,~éne) m. și f. Fiecare dintre doi sau mai mulți cetățeni ai aceluiași stat în raport unul față de celălalt. /con- + cetățean
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink