CONCHÍSTĂ, conchiste, s. f. (Italienism) Cucerire (amoroasă). ♦ Femeie cucerită, sedusă. – Din it. conquista.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCHÍSTĂ s.f. Cucerire (amoroasă). ♦ Femeie sedusă, cucerită. [Var. concuistă s.f. / < it., sp. conquista].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCHÍSTĂ s. f. cucerire (amoroasă). ◊ femeie cucerită, sedusă. (<it. conquista)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
conchístă (conchíste), – Cucerire. It. conquista (sec. XIX). La scriitorii din sec. XIX apare cu sensul său etimologic; astăzi, numai cu accepția de „cucerire amoroasă; persoană de la care s-au obținut favoruri”. – Der. concherant, s. m. (cuceritor), din fr. conquérant, astăzi rar; conchistador, s. m., (cuceritor), din sp. prin intermediul fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
conchístă s. f., pl. conchíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conchístă, V. conchetă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONCHÍSTĂ ~e f. 1) ist. Cucerire a pământurilor sud-americane de către spanioli (sec. XV-XVI). 2) fig. Cucerire amoroasă. /<it. conquista
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
conchétă f., pl. e (fr. conquête. V. chetă, cer). Fam. Cucerire (în amor). – Și conchistă, pl. e (it. conquista).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink