CONCÍNĂ, concine, s. f. Numele unui joc de cărți. – Din ngr. kontsína.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
concínă (joc de cărți) s. f., g.-d. art. concínei; pl. concíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cóncină f., pl. ĭ (vsl. kónĭčina, sfîrșit, moarte. V. concenie). Bată-l cóncina, un blestem glumeț: De harnic, era harnic. Dar ce folos, bată-l cóncina! (Șez. 33, 21). – Și concínă, pl. ĭ și e (rus. končina, sfîrșit, moarte, de unde și ngr. kontsina, jocu conciniĭ). Un joc de cărțĭ foarte simplu.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONCÍNĂ ~e f. rar Joc de cărți la care sunt folosite toate cărțile. /<ngr. kontsina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink