CONCÍZIE s. f. Calitatea de a fi concis; exprimare, formulare scurtă; laconism. [Var.: conciziúne s. f.] – Din fr. concision, lat. concisio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCÍZIE f. Caracter concis; exprimare laconică; laconism. [Art. concizia; G.-D. conciziei; Sil. -zi-e] /<fr. concision
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONCÍZIE s.f. Calitatea de a fi concis; exprimare, formulare scurtă; laconism. [Gen. -iei, var. conciziune s.f. / cf. lat. concisio, fr. concision].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCÍZIE s. f. calitate de a fi concis; formulare scurtă. (<fr. concision, lat. concisio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONCÍZIE s. concentrare, laconicitate, laconism, lapidaritate, scurtime. (~ stilului, a exprimării.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
concízie s. f. (sil. -zi-e), art. concízia (sil. -zi-a), g.-d. concízii, art. concíziei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conciziúne f. (lat. con-císio, -ónis. V. de-ciziune). Calitatea de a fi concis: conciziune de stil. – Și -ízie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink