CONCLUDÉNT, -Ă, concludenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCLUDÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Care convinge; convingător. [Cf. lat. concludens, it. concludente].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCLUDÉNT, -Ă adj. (și adv.) care convinge; convingător. ◊ (log.) pe baza căruia se poate trage o concluzie. (< lat. concludens, it. concludente)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONCLUDÉNT adj. v. convingător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Concludent ≠ neconcludent, neconvingător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
concludént adj. m., pl. concludénți; f. sg. concludéntă, pl. concludénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
concludént, -ă adj. (lat. conclúdens, -éntis). Care probează bine ceĭa ce a spus: argument concludent.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONCLUDÉNT ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) Care convinge; care aduce o confirmație; bazat pe probe convingătoare; confirmativ. Experiență ~tă. Rezultat ~. 2) Care conclude; exprimat în calitate de concluzie; conclusiv. Decizie ~tă. /<lat. concludens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink