CONCORDÁNT, -Ă, concordanți, -te, adj. Care concordă (cu...), care coincide, care se suprapune cu... ♦ Straturi (sau formații) geologice concordante = straturi care s-au depus într-un proces continuu de sedimentare. – Din fr. concordant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCORDÁNT, -Ă adj. Care concordă. ◊ Noțiuni concordante = noțiuni ale căror sfere coincid integral sau parțial; (geol.) strate concordante = strate dispuse paralel unele peste altele. [< fr. concordant, it. concordante].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCORDÁNT, -Ă adj. care concordă. ♦ noțiuni ĕ = noțiuni ale căror sfere coincid; (geol.) straturi ĕ = straturi depuse paralel unele peste altele. (< fr. concordant, it. concordante)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONCORDÁNT adj. 1. coincident, corespunzător, echivalent, (livr.) congruent, (înv.) consunant. (Elemente ~.) 2. armonios, echilibrat, proporționat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Concordant ≠ discordant, disonant
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
concordánt adj. m., pl. concordánți; f. sg. concordántă, pl. concordánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
concordánt, -ă adj. (fr. concordant). Care concordă: mărturisire concordantă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONCORDÁNT ~tă (~ți, ~te) Care concordă; cu proprietatea de a concorda. Versiuni ~te. /<fr. concordant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink