CONDÉNS, condensuri, s. n. 1. Rezultat al condensării vaporilor. 2. Fenomen de infiltrare a condensului (1) de apă în combinație cu unele specii de ciuperci în pereții locuințelor. – Din condensare (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONDÉNS s. n. 1. apă rezultată prin lichefierea vaporilor pe suprafețe cu temperaturi mai scăzute decât a aerului cu care vin în contact. 2. infiltrare a condensului (1) împreună cu unele specii de ciuperci în pereții locuințelor; igrasie. (< condensare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
condéns s. n., pl. condénsuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink