CONDESCENDÉNT, -Ă, condescendenți, -te, adj. Care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil. – Din fr. condescendant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONDESCENDÉNT, -Ă adj. Care are o atitudine de bunăvoință față de un inferior. [< fr. condescendant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONDESCENDÉNT, -Ă adj. care manifestă condescendență. (< fr. condescendant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONDESCENDÉNT adj. v. respectuos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
condescendént adj. → descendent
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
condescendént, -ă adj. (lat. condescéndens, -éntis; fr. -dant). Care condescinde, afabil, politicos.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONDESCENDÉNT ~tă (~ți, ~te) Adj. Care manifestă bunăvoință; plin de respect; respectuos. /<fr. condescendant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink