CONDISCÍPOL, condiscipoli, s. m. (Rar) Coleg de studiu, de învățătură (la un anumit dascăl). – Din fr. condisciple, lat. condiscipulus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONDISCÍPOL s.m. (Rar) Coleg de studiu, de învățătură (la un anumit maestru). [Cf. fr. condisciple, lat. condiscipulus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONDISCÍPOL s. m. coleg de studiu, de învățătură. (< fr. condisciple, lat. condiscipulus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
condiscípol s. m., pl. condiscípoli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
condiscípul, -ă s. (lat. con-discipulus). Coleg de studiĭ, de școală. – Și -ol.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink