CONDRÓNIU s. m. Plantă erbacee cu tulpina și frunzele lanceolate rigide, cu flori purpurii sau galbene, care crește prin livezi și prin semănături (Melampyrum arvense). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONDRÓNIU s. v. ciormoiag.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
condróniu s. m. [-niu pron. -nĩu], art. condróniul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink