CONDÚCT, conducte, s. n. Formație anatomică cu aspect de canal sau de tub. – Din germ. Kondukt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONDÚCT s.n. v. conductă.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONDÚCT s. n. formație anatomică în formă de canal sau de fir. (< germ. Kondukt, lat. conductus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONDÚCT s. (ANAT.) canal, duct, tub. (~ auditiv extern.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
condúct (anat.) s. n., pl. condúcte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
condúct n., pl. e (după fr. conduit, d. conduire, a conduce, saŭ d. lat. con-, împreună, și ductus, conduct, ducere). Canal închis, țeavă: conduct de apă (acŭeduct), de petrol, de gaz.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONDÚCT ~e n. Formație anatomică asemănătoare cu un tub. ~ auditiv extern. /<germ. Kondukt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink