CONDÚCTĂ, conducte, s. f. Țeavă, ansamblu de țevi din metal, beton, lemn etc. sau instalație destinate transportului fluidelor sau materialelor pulverulente, pe un anumit traseu. ◊ Conductă electrică = conductor sau ansamblu de conductoare electrice de metal și cu lungime mare, folosit pentru efectuarea legăturilor conductive în instalațiile electrice. – Din lat. conductus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONDÚCTĂ s.f. 1. Țeavă, instalație pentru transportul fluidelor. ♦ (Sub forma conduct) Formație anatomică în formă de canal. 2. Fir, cablu metalic folosit la transportul și la distribuția energiei electrice. [Var. conduct s.n. / cf. lat. conductum, germ. Kondukt].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONDÚCTĂ s. f. 1. țeavă, instalație pentru transportul fluidelor. 2. fir, cablu metalic folosit la transportul și la distribuția energiei electrice. (< germ. Konduct)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONDÚCTĂ s. 1. v. canal. 2. (TEHN.) venă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
condúctă (tehn.) s. f., g.-d. art. condúctei; pl. condúcte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONDÚCTĂ ~e f. 1) Țeavă sau ansamblu de țevi prin care se transportă fluide sau materiale pulverulente. ~ de petrol. ~ de gaz. 2) Fir sau cablu prin care circulă un curent electric. ~ de înaltă tensiune. /<lat. conductus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
condúct n., pl. e (după fr. conduit, d. conduire, a conduce, saŭ d. lat. con-, împreună, și ductus, conduct, ducere). Canal închis, țeavă: conduct de apă (acŭeduct), de petrol, de gaz.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink