CONDUPLICÁȚIE, conduplicații, s. f. 1. (Bot.) Stare a unui organ conduplicat. 2. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. – Din fr. conduplication.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONDUPLICÁȚIE s.f. 1. Starea unui organ conduplicat. 2. (Ret.) Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. [Gen. -iei, var. conduplicațiune s.f. / cf. fr. conduplication, lat. conduplicatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONDUPLICÁȚIE s. f. 1. stare a unui organ conduplicat. 2. repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. (< fr. conduplication, lat. conduplicatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
conduplicáție s. f. (sil. -pli; -ți-e), art. conduplicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. conduplicáției; pl. conduplicáții, art. conduplicáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink