CONETÁBIL, conetabili, s. m. Comandant suprem al armatelor regale din Franța, în timpul feudalismului. – Din fr. connétable.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONETÁBIL s.m. Comandant suprem al armatelor regale din Franța feudală. [< fr. connétable, cf. lat.t. comes stabuli – conte al grajdurilor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONETÁBIL s. m. primul ofițer al casei regale franceze în evul mediu. ◊ comandant suprem al armatelor regale din Franța feudală. (< fr. connétable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
conetábil s. m., pl. conetábili
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
connétable m. (cuv. fr. care vine d. lat. comes stábuli, „cómitele staululuĭ [grajduluĭ]”, adică „șefu cailor regalĭ, mareșal, mare grăjdar”. E greșit a zice rom. conetabil, că aicĭ nu e vorba de sufixu -bil din ama-bil). Generalisim în vechea Francie. – La 1191, desființîndu-se demnitatea de seneșal, connetable ajunse cel maĭ mare demnitar al monarhiiĭ. Ludovic XIII, după sfatu luĭ Richelieu, desființă această demnitate la 1627. La 1804, Napoleon I îl făcu pe fratele săŭ Ludovic connétable și institui și un viceconnétable, care fu Berthier, principe de Wagram. Ceĭ maĭ celebri connétables în vechea monarhie fură: Duguesclin (1370), Clisson (1380), contele de Saint-Pol (1411), contele de Richemont (1425), ducele de Bourbon (1515), Anne de Montmorency (1538), Enric I de Montmorency (1593), ducele de Luynes (1621) și Lesdiguières (1622). V. mareșal.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink