CONFABULÁȚIE, confabulații s. f. Simptom în unele boli mintale, care constă în prezentarea inconștientă a unor fapte imaginare; mitomanie. – Din fr. confabulation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFABULÁȚIE f. Stare psihică patologică, manifestată prin tendința de a prezenta drept reale unele fapte sau realități imaginare; mitomanie. [Sil. -ți-e] /<fr. confabulation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONFABULÁȚIE s.f. (Med.) Tulburare de memorie, constând din reproducerea unor evenimente pe care bolnavul nu le-a trăit. [Gen. -iei. / < fr. confabulation, cf. lat. confabulatio – conversație].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFABULÁȚIE s. f. 1. (glumeț) conversație lungă și intimă. 2. tulburare de memorie constând din reproducerea unor evenimente imaginare, bizare sau contradictorii. ◊ fabulație delirantă. (< fr. confabulation, lat. confabulatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONFABULÁȚIE s. v. mitomanie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
confabuláție s. f. → fabulație
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink