Dex confecționare

CONFECȚIONÁRE, confecționări, s. f. Acțiunea de a confecționa; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare. [Pr.: -ți-o-] – V. confecționa.

CONFECȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a confecționa; întocmire, fabricare. [Pron. -ți-o-. / < confecționa].

CONFECȚIONÁRE s. confecție, executare, fabricare, facere, făcut, producere. (~ unor halate.)

confecționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. confecționării; pl. confecționări

CONFECȚIONÁ, confecționez, vb. I. Tranz. 1. A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obține un obiect (unicat sau în serie). 2. A produce, a lucra, a fabrica încălțăminte sau îmbrăcăminte. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionner.

A CONFECȚIONÁ ~éz tranz. 1) (materiale sau semifabricate) A prelucra în vederea obținerii unui obiect. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.) A produce în serie (la o fabrică sau la o uzină); a fabrica. [Sil. -ți-o-] /<fr. confectionner

CONFECȚIONÁ vb. I. tr. A lucra, a produce; a fabrica. [Pron. -ți-o-. / < fr. confectionner].

CONFECȚIONÁ vb. tr. a lucra, a produce; a întocmi. ◊ a fabrica în serie îmbrăcăminte sau încălțăminte. (< fr. confectionner)

CONFECȚIONÁ vb. a executa, a fabrica, a face, a produce. (~ obiecte de îmbrăcăminte.)

confecționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. confecționéz, 3 sg. și pl. confecționeáză

confecționéz v. tr. (fr. confectionner). Fac, fabric: a confecționa o stofă, o haĭnă.