Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: conferi (verb tranzitiv) , conferire (substantiv feminin)   
CONFERÍRE, conferiri, s. f. Faptul de a conferi (1). – V. conferi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFERÍRE s.f. Faptul de a conferi (1) [în DEX ´98, DN, NODEX]. [< conferi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFERÍRE s. acordare, atribuire, decernare. (~ unei distincții.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conferíre s. f., g.-d. art. conferírii; pl. conferíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONFERÍ, confér, vb. IV. 1. Tranz. A acorda un titlu, un grad, o decorație etc. 2. Intranz. A discuta cu cineva o chestiune importantă; a se întreține cu cineva. – Din fr. conférer, it. conferire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONFERÍ confér 1. tranz. (premii, decorații, distincții, titluri etc.) A acorda drept recompensă pentru succesele obținute într-un domeniu de activitate; a decerna. 2. intranz. A discuta asupra unei probleme importante. /<fr. conférer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONFERÍ vb. IV. 1. tr. A acorda, a atribui (un grad, un titlu, o distincție). 2. intr. (Rar) A discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni. [P.i. confér. / < fr. conférer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFERÍ vb. I. tr. a acorda, a atribui (un grad, un titlu, o calitate). II. intr. a discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni. (< fr. conférer, lat. conferre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONFERÍ vb. 1. v. discuta. 2. a acorda, a atribui, a da, a decerna, (înv. rar) a deferi. (A ~ cuiva un titlu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conferí (-r, -ít), vb. – A acorda, a da. Fr. conférer.Der. conferință, s. f. cu var. înv. conferență modificată prin asimilare cu suf. -ință (cerință, cuvință); conferenția, vb.; conferențiar, s. m. (orator; grad de profesor universitar).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
conferí vb., ind. prez. 1 sg. confér, 3 sg. și pl. conféră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
confér, a v. tr. (fr. conférer, d. lat. cón-fero, férre, a purta împreună, a compara. – El conferă, să confere. V. ofer, sufer [!]). Daŭ, acord: a conferi o decorațiune. Compar, fac o colațiune. V. intr. Raționez, discut: a conferi despre luarea uneĭ măsurĭ. Țin o conferență [!], o cuvîntare științifică: a conferi despre microbĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)