CONFESÓR, confesori, s. m. Preot care spovedește; duhovnic. – Din fr. confesseur, lat. confessor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFESÓR s.m. Preot care spovedește; duhovnic. [Cf. fr. confesseur, lat. confessor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFESÓR s. m. preot care spovedește; duhovnic. (< fr. confesseur, lat. confessor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONFESÓR s. v. duhovnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
confesór s. m., pl. confesóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
confesór m. (lat. con-fessor. V. profesor). Preut [!] care ascultă o mărturisire, duhovnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONFESÓR ~i m. rel. Preot care oficiază ritualul spovedaniei; duhovnic. /<fr. confesseur, lat. confessor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink