CONFIDENȚIÁL, -Ă, confidențiali, -e, adj. Care se comunică în taină; secret. [Pr.: -ți-al] – Din fr. confidentiel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFIDENȚIÁL, -Ă adj. Care se poate comunica numai unei anumite persoane; secret. [Pron. -ți-al. / cf. it. confidenziale, fr. confidentiel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFIDENȚIÁL, -Ă adj. care se poate comunica în taină; secret. (< fr. confidentiel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONFIDENȚIÁL adj. 1. v. secret. 2. intim, particular, (înv.) particularnic. (Scrisori ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
confidențiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. confidențiáli; f. sg. confidențiálă, pl. confidențiále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
confidențiál, -ă adj. (d. confidență; fr. -enciel). Care se spune (se comunică) în taĭnă: scrisoare confidențială. Adv. În mod confidențial.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONFIDENȚIÁL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de confidență; propriu confidenței. Scrisoare ~ă. Convorbire ~ă. [Sil. -ți-al] /<fr. confi-dentiel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONFIDENȚIÁL2 adv. În mod particular; în taină. A ruga ~ pe cineva. A comunica ~ ceva cuiva. [Sil. -ți-al] /<fr. confidentiel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink