CONFIDENȚĂ, confidențe, s. f. Încredințare, mărturisire a unor gânduri intime, a unei taine; destăinuire. – Din fr. confidence, lat. confidentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFIDÉNȚĂ s.f. Încredințare, mărturisire, destăinuire a unei taine, a unui gând intim. [Cf. it. confidenza, fr. confidence, lat. confidentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFIDÉNȚĂ s. f. încredințare a unei taine, a unui gând intim; destăinuire. (< fr. confidence, lat. confidentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONFIDÉNȚĂ s. v. destăinuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
confidénță s. f., g.-d. art. confidénței; pl. confidénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
confidénță f., pl. e (fr. confidence, it. -enza, d. lat. confidentia). Comunicare a unuĭ secret, destăĭnuire.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONFIDÉNȚĂ ~e f. Comunicare a unor gânduri sau a unor fapte ascunse; spovedanie; confesiune. /<fr. confidence, lat. confidentia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink