CONFIÉNȚĂ, confiențe, s. f. (Franțuzism) Încredere în cineva. [Pr.: -fi-en-. – Var.: confiánță s. f.] – Din fr. confiance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFIÉNȚĂ s.f. (Franțuzism) Încredere în cineva. [Pron. -fi-en-. / var. confianță s.f. / < fr. confiance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFIÉNȚĂ s. f. încredere în cineva. (< fr. confiance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONFIÉNȚĂ s. v. încredere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
confiénță s. f. (sil. -fi-en-), g.-d. art. confiénței; pl. confiénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
confiénță f., pl. e (fr. confiance). Barb. Încredere.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink