CONFÍNII s.n. pl. (Liv.) Limite, granițe ale unei țări. [Cf. lat. confines, fr. confins].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFÍNII s. n. pl. limite, granițe ale unei țări. (< lat. confines, fr. confins)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONFÍNII s. f. pl. (Franțuzism înv.) Granițe, hotare. – Fr. confins (lat. lit. confinia).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CONFÍNII s. pl. v. frontieră, graniță, hotar, limită teritorială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
confínii s. n. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
confíniĭ n. pl. (fr. confins, it. confíni, d. lat. confinium, pl. -nia, hotar, d. con-, împreună, și finis, hotar, fine. V. fine). Rar. Hotar, frontieră.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink