CONFLÍCT, conflicte, s. n. 1. Neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism; ceartă, diferend, discuție (violentă). ◊ Loc. vb. A intra în conflict (cu cineva) = a se certa (cu cineva). ◊ Conflict de frontieră = ciocnire între unități militare însărcinate cu paza frontierei între două state. ♦ Război. 2. Contradicție între ideile, interesele sau sentimentele diferitelor personaje, care determină desfășurarea acțiunii dintr-o operă epică sau dramatică. – Din lat. conflictus, fr. conflit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFLÍCT s.n. 1. Ciocnire, dezacord; ceartă. ♦ Război. 2. (Fil.) Treapta de maximă ascuțire în evoluția contradicțiilor antagoniste. 3. Ciocnire a intereselor și a pasiunilor personajelor principale dintr-o operă literară, care determină desfășurarea acțiunii. [< lat. conflictus, cf. fr. conflit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFLÍCT s. n. 1. neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend. ♦ ~ armat = război. 2. (fil.) treaptă acută în evoluția contradicțiilor antagoniste. 3. ciocnire între ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o operă literară, care determină desfășurarea acțiunii. (< lat. conflictus, fr. conflit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONFLÍCT s. 1. v. neînțelegere. 2. v. război.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conflíct s. n., pl. conflícte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conflíct n., pl. e (lat. conflictus, d. confligere, a se cĭocni, a se bate. V. aflicțiune). Cĭocnire, luptă, neînțelegere violentă: conflict de interese, conflicte cu veciniĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONFLÍCT ~e n. 1) Ciocnire materială sau morală violentă; situație controversată; stare de dușmănie; divergență. ~ armat. ~ so-cial. ~ psihologic. 2) Ciocnire între interesele sau între sentimentele personajelor, care stimulează desfășurarea acțiunii într-o operă artistică (literară). /<lat. conflictus, fr. conflict
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONFLÍCT (‹ fr., lat. conflictus, „șoc, lovire”) s. n. 1. Neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism, ceartă, discuție (violentă). ◊ C. internațional = diferend între două sau mai multe state. ◊ C. de frontieră = ciocnire între unități militare însărcinate cu paza frontierei între două state. ◊ C, armat = ciocnire între forțele armate ale unor state; război. ◊ (Dr.) C. de competență = situație în care mai multe organe de jurisdicție sau de urmărire penală susțin că toate sînt competente a soluționa un litigiu ori a efectua o urmărire penală (c. pozitiv de competență) sau, dimpotrivă, că fiecare dintre ele este necompetent (c. negativ de competență). ◊ C. de legi = situație în care se discută care lege este aplicabilă dintre legile ce se succed în timp (c. de legi în timp) ori dintre mai multe legi în vigoare în locuri diferite (c. de legi în spațiu). 3. (PSIH.) Stare posibilă a unei persoane supusă unor tendințe și interese opuse de valori aproximativ egale. ♦ Formă a relațiilor interpersonale generată de interesele divergente ale indivizilor (ex. c. între generații). 4. (LIT.) Ciocnire între ideile, interesele sau sentimentele personajelor unei opere literare, determinînd desfășurarea acțiunii.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink