CONFLUÉNT, -Ă, confluenți, -te, adj., s. m. (Curs de apă) care se unește cu un alt curs de apă, formând un râu mai mare. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. confluent, lat. confluens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFLUÉNT, -Ă adj. (Despre ape) Care se împreunează, formând o apă (râu, fluviu etc.) mai mare. ♦ (Despre vase sanguine) Care se unesc. [Pron. -flu-ent. / < fr. confluent, it. confluente, cf. lat. confluens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFLUÉNT, -Ă adj. 1. (despre ape) care se împreunează, formând o apă (râu, fluviu) mai mare. 2. (despre vase sangvine, organe) care se unesc. 3. (fig.) care tinde spre un țel comun. (< fr. confluent, lat. confluens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
confluént adj. m., s. m. (sil. -flu-ent), pl. confluénți; f. sg. confluéntă, pl. confluénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
confluént, -ă adj. (lat. cónfluens, -éntis. V. a- și in-fluent, fluid, flux). Care curge împreună cu altu: rîŭ confluent.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONFLUÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre ape curgătoare) Care ține de confluență; propriu confluenței. ◊ Străzi ~te străzi mici care unindu-se formează o stradă mare. [Sil. -flu-ent] /<fr. confluent, lat. confluens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink