CONFORMÍSM s. n. Atitudinea conformistului; acceptare mecanică, necritică și supunere formală, docilă, neprincipială față de orice obiceiuri, idei, hotărâri etc. – Din fr. conformisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFORMÍSM n. 1) Respect absolut și servil față de tradiție și față de uzanțele sociale. 2) Atitudine pasivă. /<fr. conformisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONFORMÍSM s.n. Atitudine oportunistă, care constă în acceptarea mecanică a unor obiceiuri sau în conformarea la ordinele sau îndrumările primite, împotriva convingerilor proprii. [Cf. fr. conformisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFORMÍSM s. n. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică și supunerea formală, docilă față de orice obiceiuri, idei, hotărâri. (< fr. conformisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONFORMÍSM s. rigorism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conformísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink