CONFÚZ, -Ă confuzi, -e, adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Încurcat, tulburat, zăpăcit. – Din fr. confus, lat. confusus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFÚZ, -Ă adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Încurcat, tulburat. [< fr. confus, cf. it. confuso, lat. confusus – amestecat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFÚZ, -Ă adj. 1. neclar, imprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (despre oameni) încurcat, tulbure. (< fr. confus, lat. confusus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONFÚZ adj. 1. difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 2. difuz, nedeslușit, vag, (înv.) îngăimător, neauzit. (Glasuri ~.) 3. v. neclar. 4. echivoc, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, obscur, (livr.) abscons. (O semnificație ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Confuz ≠ clar, lămurit, limpede, lucid
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
confúz adj. m., pl. confúzi; f. sg. confúză, pl. confúze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
confúz, -ă adj. (lat. con-fusus. V. di-fuz). Confundat, încurcat. Fig. Obscur: cuvîntare confuză. Rușinat, încurcat: a rămînea [!] confuz. Nesigur, amestecat: amintirĭ confuze. Adv. În mod confuz.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONFÚZ ~ă (~i, ~e) 1) Care se distinge cu multă greutate; lipsit de claritate; vag. Murmur ~. Amintire ~ă. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care este tulburat de sentimente; cuprins de zăpăceală; zăpăcit. Spirit ~. /<fr. confus, lat. confusus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink