CONGEMINÁȚIE s. f. (Rar) Formație dublă simultană. – Din lat. congeminatio, fr. congémination.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONGEMINÁȚIE s.f. (Rar) Formație dublă simultană; redublare. [Gen. -iei. / cf. lat. congeminatio, fr. congémination].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONGEMINÁȚIE s. f. formație dublă simultană; redublare. (< fr. congémination, lat. congeminatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
congemináție s. f. (sil. -ți-e), art. congemináția (sil. -ți-a), g.-d. congemináții, art. congemináției
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink