CONGENITÁL, -Ă, congenitali, -e, adj. Care există în momentul nașterii; din naștere, înnăscut. – Din fr. congénital.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONGENITÁL, -Ă adj. Din naștere, înnăscut. [< fr. congénital, cf. lat. congenitus – născut odată cu...].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONGENITÁL, -Ă adj. din naștere, înnăscut, ereditar. (< fr. congénital)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONGENITÁL adj. v. înnăscut.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
congenitál adj. → genital
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
congenitál, -ă adj. (d. lat. con-génitus, născut împreună, cu sufixu -al; fr. congénital. V. genital). Din născare, pe care-l aĭ de la naștere (vorbind de particularitățile organice saŭ fiziologice): boală congenitală.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONGENITÁL ~ă (~i, ~e) (despre proprietăți, trăsături, particularități) Care se trag din viața intrauterină; din naștere; înnăscut. Malformație ~ă. C****n ~. /<fr. congénital
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink