CONGIÁRIU s.n. 1. (Ist.) Vas cu o capacitate de un congiu. 2. Distribuire gratuită de vin, de ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ♦ Distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (mai ales de împărați). [Pron. -gi-a-riu. / < lat. congiarium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONGIÁRIU, -IE adj. Care se referă la congiariu (1). [Pron. -gi-a-riu. / < lat. congiarius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONGIÁRIU, -IE I. adj. care se referă la congiariu (II). II. s. n. 1. vas cu o capacitate de un congiu. 2. distribuire gratuită de vin, ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ◊ distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (de împărați). (< lat. congiarium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
congiáriu adj. m. (sil. -gi-a-) [-riu pron. -rĩu], f. congiárie (sil. -ri-e); pl. m. și f. congiárii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
congiáriu s. n. (sil. -gi-a-) [-riu pron. -rĩu], art. congiáriul; pl. congiárii, art. congiáriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink