CONGLOBÁȚIE s.f. Figură retorică care constă într-o acumulare de probe pentru ca argumentarea să fie cât mai convingătoare. [< fr. conglobation, cf. lat. conglobatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONGLOBÁȚIE s. f. figură retorică, acumulare de probe, pentru ca argumentarea să fie cât mai convingătoare. (< fr. conglobation, lat. conglobatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
conglobáție s. f., g.-d. art. conglobáției
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink