CONGLOMERÁȚIE, conglomerații, s. f. Conglomerat. [Var.: conglomerațiúne s. f.] – Din lat. conglomeratio, -onis, fr. conglomération.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONGLOMERÁȚIE s.f. Îngrămădire, conglomerare; conglomerat (1). [Gen. -iei, var. conglomerațiune s.f. / cf. lat. conglomeratio, fr. conglomération].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONGLOMERÁȚIE s. f. conglomerare; conglomerat (1). (< lat. conglomeratio, fr. conglomération)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONGLOMERÁȚIE s. v. conglomerat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conglomeráție s. f. (sil. -ți-e), art. conglomeráția (sil. -ți-a), g.-d. art. conglomeráției; pl. conglomeráții, art. conglomeráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONGLOMERÁȚIE ~i f. geol. Amestec de elemente eterogene într-o masă unică. [Art. conglomerația; G.-D. conglomerației; Sil. -ți-e] /<lat. conglomeratio, ~onis, fr. conglomération
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
conglomerațiúne f. (lat. conglomerátio, -ónis). Acțiunea de a conglomera. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink