Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: conglutina (verb tranzitiv) , conglutinare (substantiv feminin)   
CONGLUTINÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a conglutina și rezultatul ei; conglutinație, coagulare. – V. conglutina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONGLUTINÁRE s.f. Acțiunea de a conglutina și rezultatul ei; coagulare; conglutinație. [< conglutina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONGLUTINÁRE s. v. coagulare, închegare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conglutináre s. f., g.-d. art. conglutinării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONGLUTINÁ, conglutinéz, vb. I. Tranz. (Rar) A face dens, vâscos; a coagula. – Din fr. conglutiner, lat. conglutinare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONGLUTINÁ ~éz tranz. A face să se conglutineze; a coagula; a închega. /<fr. conglutiner, lat. conglutinare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CONGLUTINÁ se ~eáză intranz. (despre substanțe organice lichide) A deveni vâscos; a căpăta un grad mai mare de densitate (intermediar între starea lichidă și cea solidă); a se închega; a se coagula; a se prinde. /<fr. conglutiner, lat. conglutinare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONGLUTINÁ vb. I. tr. (Rar) A face dens, vâscos; a coagula. [< fr. conglutiner, cf. it., lat. conglutinare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONGLUTINÁ vb. tr. a face dens; vâscos; a coagula. (< fr. conglutiner, lat. conglutinare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONGLUTINÁ vb. v. coagula, închega.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conglutiná vb., ind. prez. 1 sg. conglutinéz, 3 sg. și pl. conglutineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conglutinéz v. tr. (lat. conglútino, -áre. V. gluten, aglutinez). Fac lipicĭos ca cleĭu: unele veninurĭ conglutinează sîngele. Încleĭ, lipesc; a conglutina marginile uneĭ rănĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)