CONIVÉNT, -Ă, conivenți, -te adj. (Despre frunze) 1. Îndoit înăuntru. 2. Care tinde să se împreuneze. – Din fr. connivent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONIVÉNT, -Ă adj. (Despre frunze) 1. Îndoit înăuntru. 2. Care tinde a se împreuna. [< fr. connivent, lat. connivens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONIVÉNT, -Ă adj. 1. (despre frunze, valvule intestinale etc.) îndoit înăuntru. 2. care tinde a se împreuna. (< fr. connivent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
conivént adj. m., pl. conivénți; f. sg. conivéntă, pl. conivénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conivént, -ă adj. (lat. connivens, -éntis). Care e în înțelegere cu altu: sîntem conivențĭ în acest lucru. Bot. Foĭ conivente, care tind a se apropia unele de altele. Anat. Válvule conivente (la om), care-s umplute de mucoasa intestinală.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink