CONJECTURÁL, -Ă, conjecturali, -e, adj. Întemeiat pe conjecturi, pe aparențe sau pe supoziții; neîntemeiat. – Din fr. conjectural.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONJECTURÁL, -Ă adj. Întemeiat pe conjecturi, pe presupuneri, pe aparențe; neîntemeiat. [< fr. conjectural].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONJECTURÁL, -Ă adj. întemeiere de conjecturi, de aparențe; neîntemeiat. (< fr. conjectural)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONJECTURÁL adj. v. ipotetic, presupus, prezumtiv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conjecturál adj. m., pl. conjecturáli; f. sg. conjecturálă, pl. conjecturále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conjecturál, -ă adj. (fr. conjectural). Bazat pe conjecturĭ: medicina e adese-orĭ o știință conjecturală. Adv. În mod conjectural.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONJECTURÁL ~ă (~i, ~e) livr. Care ține de conjectură; propriu conjecturii. /<fr. conjectural
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink