Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: conjectura (verb tranzitiv) , conjecturare (substantiv feminin)   
CONJECTURÁRE, conjecturări, s. f. Acțiunea de a conjectura și rezultatul ei; judecată făcută după aparențe. – V. conjectura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONJECTURÁRE s.f. Acțiunea de a conjectura; judecată făcută după aparențe. [< conjectura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
conjecturáre s. f., g.-d. art. conjecturării; pl. conjecturări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONJECTURÁ, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe, a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONJECTURÁ vb. I. tr. A judeca după aparență, a face o conjectură. / < fr. conjecturer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONJECTURÁ vb. tr. a judeca după aparență, prin conjectură. (< fr. conjecturer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
conjecturá vb., ind. prez. 1 sg. conjecturéz, 3 sg. și pl. conjectureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conjecturéz v. tr. (lat. conjecturare). Presupun, bănuĭesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)