Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CONJECTÚRĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție. – Din fr. conjecture, lat. conjectura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONJECTÚRĂ s.f. Prezumție, supoziție, părere întemeiată pe presupuneri, pe probabilități, pe aparențe. [< fr. conjecture].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONJECTÚRĂ s. f. simplă supoziție, care nu a primit încă nici o confirmare; ipoteză, presupunere. (< fr. conjecture, lat. coniectura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONJECTÚRĂ s. v. ipoteză, presupunere, prezumție, supoziție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conjectúră (supoziție, ipoteză) s. f., g.-d. art. conjectúrii; pl. conjectúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conjectúră f., pl. ĭ (lat. conjectura, d. conjícere, a arunca împreună, a combina, a bănui. V. trec, obĭect, injecțiune). Banuĭală [!], presupunere.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONJECTURÁ, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe, a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONJECTÚRĂ ~i f. livr. 1) Opinie fondată numai pe aparențe; prezumție. 2) rar Restabilire ipotetică a unui text neciteț. /<fr. conjecture, lat. conjectura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONJECTURÁ vb. I. tr. A judeca după aparență, a face o conjectură. / < fr. conjecturer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONJECTURÁ vb. tr. a judeca după aparență, prin conjectură. (< fr. conjecturer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
conjecturá vb., ind. prez. 1 sg. conjecturéz, 3 sg. și pl. conjectureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conjecturéz v. tr. (lat. conjecturare). Presupun, bănuĭesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink