CONJÚNCT, -Ă, conjuncți, -te, adj. (În sintagma) Forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ pers. 1 sg. (-s) și pers. 3 sg. și pl. (-i, -s) al verbului „a fi” și formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ sg. și pl. (-mi sau mi-, -ți sau ți- etc.) – Din lat. conjunctus. Cf. fr. conjoint.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONJÚNCT, -Ă adj. (Gram.) Forme conjuncte = formele prescurtate care se întâlnesc la prezentul indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ singular și plural ale pronumelui personal. [< lat. coniunctus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONJÚNCT, -Ă adj. intim legat, strâns unit. ◊ (gram.) forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ sg. și pl. ale pronumelui personal; (muz.) treaptă conjunctă = treaptă care urmează alteia sau o precede imediat la interval de secundă. (< lat. coniuctus, fr. conjoint)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
conjúnct adj. m., pl. conjúncți; f. sg. conjúnctă (sil. -junc-), pl. Conjúncte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONJÚNCT ~tă (~ți, ~te) Care este prescurtat. ◊ Forme ~te forme scurte ale verbului a fi la indicativ prezent și forme neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ. /<lat. conjunctus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink