CONJUNCȚIONÁL, -Ă, conjuncționali, -e, adj. Cu rol de conjuncție. ♦ Locuțiune conjuncțională = locuțiune care poate îndeplini aproape toate funcțiile unei conjuncții. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conjonctionnel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONJUNCȚIONÁL, -Ă adj. Cu rol de conjuncție. ◊ Locuțiune conjuncțională = locuțiune care îndeplinește funcția de conjuncție. [Pron. -ți-o-. / < conjuncție + -onal].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONJUNCȚIONÁL, -Ă adj. cu rol de conjuncție. (după fr. conjonctionnel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
conjuncționál adj. m. (sil. -junc-ți-o-), pl. conjuncționáli; f. sg. conjuncționálă, pl. conjuncționále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conjuncționál, -ă adj. (după conjuncțiune. Cp. cu adițional). Gram. Relativ la conjuncțiune. Locuțiune conjuncțională, care ține loc de conjuncțiune, ca: cu toate că îld. deși. – Se zice și conjunctiv. V. prepozițional.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONJUNCȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de conjuncție; propriu conjuncției. Locuțiune ~ă. [Sil. -ți-e] /<fr. conjonctionnel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink