Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CONJURÁT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Rar) Conspirator. – Din fr. conjuré.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONJURÁT, -Ă s.m. și f. (Rar) Conspirator. [< conjura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONJURÁT, -Ă s. m. f. complotist. (< fr. conjuré, lat. coniuratus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONJURÁT s. v. complotist, conspirator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conjurát s. m., pl. conjuráți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conjurát, -ă adj. și s. (lat. conjuratus). Conspirator, complotist.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONJURÁ, conjúr, vb. I. 1. Tranz. A ruga cu stăruință; a implora. 2. Intranz. (Rar) A conspira, a unelti; a complota. – Din fr. conjurer, lat. conjurare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONJURÁ conjúr 1. tranz. (persoane) A ruga în mod stăruitor și cu umilință; a implora. 2. intranz. A urzi o conjurație; a unelti; a complota; a conspira. /<fr. conjurer, lat. conjurare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONJURÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care participă la o conjurație; com-plotist; conspirator. /v. a conjura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONJURÁ vb. I. 1. tr. A ruga stăruitor, a implora. 2. intr. (Rar) A complota, a conspira. [P.i. conjúr. / < fr. conjurer, cf. lat. coniurare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONJURÁ vb. I. tr. a ruga stăruitor; a implora. II. intr. a complota, a conspira. (< fr. conjurer, lat. coniurare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONJURÁ vb. 1. v. implora. 2. v. complota.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conjurá vb., ind. prez. 1 sg. conjúr, 3 sg. și pl. conjúră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conjúr, a -á v. tr. (lat. conjúro, -áre. V. jur). Rog cu insistență: te conjur să facĭ asta. Fac farmece orĭ rugăcĭunĭ ca să alung: a-l conjura pe d***u. Fig. Evit o nenorocire care amenință: a conjura furtuna. Hotărăsc serios executarea unuĭ lucru: a conjura peirea [!] dușmanilor. V. intr. Conspir, complotez: Catilina a conjurat contra republiciĭ. V. refl. Mă unesc ca să conjur.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink