CONJURÁȚIE, conjurații, s. f. Conspirație, complot. [Var.: conjurațiúne s. f.] – Din fr. conjuration, lat. conjuratio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONJURÁȚIE s.f. (Rar) Conspirație, complot. [Gen. -iei, var. conjurațiune s.f. / cf. lat. coniuratio, fr. conjuration].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONJURÁȚIE s. f. complot. (< fr. conjuration, lat. coniuratio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONJURÁȚIE s. v. complot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conjuráție s. f. (sil. -ți-e), art. conjuráția (sil. -ți-a), g.-d. art. conjuráției; pl. conjuráții, art. conjuráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONJURÁȚIE ~i f. rar Proiect, realizat în secret, prin care un grup de persoane uneltește împotriva statului sau a unei persoane; complot; conspirație. [Art. conjurația; G.-D. conjurației; Sil. -ți-e] /<fr. conjuration, lat. conjuratio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
conjurațiúne f. (lat. conjuratio, -ónis). Conspirațiune, complot. Farmece, lucrurĭ magice. Rugăcĭune insistentă și umilă. – Și -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink