CONLOCUITÓR, -OÁRE, conlocuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva. [Pr.: -cu-i-] – Conlocui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care locuiește împreună cu altul, considerat în raport cu acesta. [Pron. -cu-i-. / < con- + locuitor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care locuiește împreună cu altul. (< con- + locuitor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
conlocuitór adj., s. m. → locuitor
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONLOCUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care locuiesc împreună. [Sil. -cu-i-] /a conlocui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NAȚIONALITATE CONLOCUITOÁRE s. etnici (pl.), minoritate națională.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink