CONOVẮȚ, conovețe, s. n. Funie fixată pe țăruși, care servește la priponirea cailor în bivuac. – Din rus., ucr. konovjaz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONOVĂȚ s. v. pripon.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conovắț (-țuri), s. n. – Căpăstru. Rut. konovjazj (DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
conovăț s. n., pl. conovéțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conovắț n., pl. ețe (rus. kono-vĕázĭ, d. konĭ, cal, și vĕazátĭ, a lega). Lemnu (leațu) de care se leagă caiĭ în tabără și în bivuac. Corlată (gratiĭ) p. fîn în grajd (Bc.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONOVĂȚ ~éțe n. înv. Funie întinsă pe țăruși de care se priponeau caii într-o tabără militară. /<rus., ucr. konovjaz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink